„La spital, situația era tensionată. O bună parte din lucrătorii administrației și unii colegi cu sănătatea fragilă lucrau la distanță. Privind din exterior, spitalul de psihiatrie parcă ar fi adormit. Porțile automate cu grile erau închise în permanență. Teritoriul de 20 de hectare aproape pustiu. Din când în când, vedeai doar personalul în mașini, pe jos ori pe biciclete venind și plecând de la serviciu. Pacienții erau prin pavilioane, în promiscuitate. Coronavirusul și-a făcut treaba și aici.” (Mircea Blajin)