„Asta nu e propagandă! este o examinare fascinantă a modului în care „războiul împotriva realității“ a „lichefiat“ societățile, oferind exemple din Filipine și SUA, Mexic și Ucraina. Cartea spune o poveste descurajantă despre cum forțele întunericului au capturat o revoluție a comunicării, menită să facă lumină, marginalizându-i pe campionii libertății de exprimare.”

John Thornhill, Financial Times

„Peter Pomerantsev revine cu o carte pătrunzătoare, Asta nu e propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea, încearcând să înțeleagă, în parte, globalizarea unor fenomenele derutante pe care le-a observat, mai întâi, în Rusia. Descendent dintr-o familie de disidenți sovietici exilați, Pomerantsev juxtapune povestea familiei sale, ce se desfășoară într-o perioadă când ideile, arta și informațiile erau o provocare pentru regimul tiranic, cu un prezent în care adevărul nu pare să mai conteze.”

Michelle Goldberg, New York Times

„O excelentă lucrare de istorie, atent cercetată și minunat scrisă, și în același timp un studiu profund al unei probleme centrale a timpului nostru. Trebuie citită de toți cei care caută o perspectivă asupra tuturor minciunilor războiului și a tuturor războaielor minciunii.” (Timothy Snyder)

„Cartea de față este o cercetare istorică și o analiză critică, scrisă cu talent literar. Peter Pomerantsev sapă adânc în istoria războiului informațional pentru a ne ajuta să înțelegem cum să luptăm împotriva șarlatanilor și a traficanților de frică în prezent.” (Anne Applebaum)

“Totul era spectacol la Moscova, o lume în care gangsterii deveneau artiști, căutătorii de comori îl citau pe Pușkin, iar bikerii se credeau sfinți. Rusia a cunoscut atâtea lumi, înlocuindu-se una pe cealaltă într-o progresie accelerată – de la comunism la perestroika, apoi la terapia de șoc, apoi la penurie și, în cele din urmă, la oligarhie, la stat mafiot și la megabogăție –, încât eroii ei au rămas cu sentimentul că viața nu este decât o mascaradă strălucitoare, unde fiecare rol și orice atitudine sau credință sunt efemere, nestatornice.”

“Kremlinul schimbă mesajele după voia și în folosul său, infiltrându-se peste tot: naționaliștii europeni de dreapta sunt seduși cu mesaje anti-UE; extrema stângă este cooptată cu povești despre lupta împotriva hegemoniei SUA; conservatorii religioși din SUA sunt convinși că Kremlinul luptă împotriva homosexualității. Rezultatul este un cor de voci care acționează diferit asupra spectatorilor din toate colțurile lumii, voci care spun lucruri diferite, dar răsună concomitent în susținerea Kremlinului, ecoul lor cumulat fiind difuzat după aceea la Russia Today.“ (Peter Pomerantsev)

„Nimic nu este adevărat și totul este posibil apare la sfârșitul unui an în care președintele rus a dominat prima pagină a publicațiilor din toată lumea. Anexarea Crimeei de către ruși și susținerea rebeliunii din estul Ucrainei au fost prezentate, în cel mai bun caz, drept rezultate ale ambițiilor sale imperiale, și în cel mai rău caz, drept expresii ale unei minți nebune. Refuzul lui Pomerantsev de a menționa numele lui Putin ar putea fi o aluzie la faptul că ne concentrăm prea mult pe persoana acestuia, că ar fi atât de mare, încât nici nu mai merită să fie luat în discuție. Iar dacă nu știm și nici nu am putea afla vreodată cine este el cu adevărat, de ce să ne mai frământăm mintea cu asta?“ (The New York Times)

“Putinismul e ca mercurul și tocmai de aceea e atât de înșelător pentru oponenții și criticii săi – cu ce luptă de fapt? –, iar Pomerantsev surprinde reușit această stare de lucruri.” (The Guardian)

„Totul era spectacol la Moscova, o lume în care gangsterii deveneau artiști, căutătorii de comori îl citau pe Pușkin, iar bikerii se credeau sfinți. Rusia a cunoscut atâtea lumi, înlocuindu-se una pe cealaltă într-o progresie accelerată – de la comunism la perestroika, apoi la terapia de șoc, apoi la penurie și, în cele din urmă, la oligarhie, la stat mafiot și la megabogăție –, încât eroii ei au rămas cu sentimentul că viața nu este
decât o mascaradă strălucitoare, unde fiecare rol și orice atitudine sau credință sunt efemere, nestatornice.”

„Kremlinul schimbă mesajele după voia și în folosul său, infiltrându-se peste tot: naționaliștii europeni de dreapta sunt seduși cu mesaje anti-UE; extrema stângă este cooptată cu povești despre lupta împotriva hegemoniei SUA; conservatorii religioși din SUA sunt convinși că Kremlinul luptă împotriva homosexualității. Rezultatul este un cor de voci care acționează diferit asupra spectatorilor din toate colțurile lumii, voci care spun lucruri diferite, dar răsună concomitent în susținerea Kremlinului, ecoul lor cumulat fiind difuzat după aceea la Russia Today.“ (Peter Pomerantsev)

„Nimic nu este adevărat și totul este posibil apare la sfârșitul unui an în care președintele rus a dominat prima pagină a publicațiilor din toată lumea. Anexarea Crimeei de către ruși și susținerea rebeliunii din estul Ucrainei au fost prezentate, în cel mai bun caz, drept rezultate ale ambițiilor sale imperiale, și în cel mai rău caz, drept expresii ale unei minți nebune. Refuzul lui Pomerantsev de a menționa numele lui Putin ar putea fi o aluzie la faptul că ne concentrăm prea mult pe persoana acestuia, că ar fi atât de mare, încât nici nu mai merită să fie luat în discuție. Iar dacă nu știm și nici nu am putea afla vreodată cine este el cu adevărat, de ce să ne mai frământăm mintea cu asta?“ (The New York Times)

„Putinismul e ca mercurul și tocmai de aceea e atât de înșelător pentru oponenții și criticii săi – cu ce luptă de fapt? –, iar Pomerantsev surprinde reușit această stare de lucruri.” (The Guardian)