A fost o dată la 12 834 597 073 de cazuri o buburuză fără buline. Așa s-a născut, deși ambii părinți au fost îmbulinați întocmai ca la manual. Mai mult, bunicii, străbunicii, unchii, mătușile, frații și verii ei n-au avut și n-aveau nicio bulină lipsă. Iar ea, Ena nici măcar una, mică-mititică. Șocul în familie, și apoi, în comunitate a fost puternic și îndelungat. În loc să fie admirată și invidiată pentru că era o raritate cum nimeni nu mai văzuse vreodată, n-a avut decât de suferit. Și ea, și ai ei au tot sperat într-o minunez: că o să-i apară, la un moment dat, bulinele. Dar vremea tot trecuse, timpul să meargă la scoală venise, și nimic.

„Robert Şerban, poet revendicat de generaţia milenaristă a liricii autohtone, deşi, mai degrabă, produs al anilor ’90, Îşi dovedeşte pe deplin maturitatea, adăugând cu fiecare volum publicat substanţă şi emoţie într-o paradigmă poetică tot mai concentrată şi mai verosimilă. Poemul şi poetul – mărci înregistrate Robert Şerban – compun o ecuaţie lirică în echilibru stabil, cu variabile şi invariabile șarmante, vitale, spectaculos şi suav revigorante, articulând, pare-se, o poveste fără sfârşit.” (IOANA CISTELECAN)