Ce-ți voi spune nu e o poveste, ci un lucru adevărat. Dacă vei citi cu atentție, vei simţi că spun de la mine, că nu te duc cu vorba. Mă numesc Dezideriu şi m-am născut cu 40 de ani înainte de naşterea celui mai bătrân om din lume. Sunt un frate al fraților rătăcitori, al surorilor rătăcitoare – care nu-și înțeleg încă rostul pe lumea asta. Treaba mea e să-i ajut s-o facă. Să le arăt cum lumea poate deveni strălucitoare.
Sufletul unui frate al fraţilor rătăcitori rămâne mereu la vârsta la care a fost descoperit de un frate mai mare. Eu am rămas mereu cu sufletul de la 12 ani. Deşi am mai bine de un secol şi jumătate, sunt așadar de vârsta ta.
Mângâie deci cartea asta: dacă vei simţi că sufletul meu e în ea, că lumea se face strălucitoare, atunci mi-am găsit fratele rătăcitor. Sau sora rătăcitoare. Bine ne-am regăsit, fratele meu, sora mea.

A fost o dată la 12 834 597 073 de cazuri o buburuză fără buline. Așa s-a născut, deși ambii părinți au fost îmbulinați întocmai ca la manual. Mai mult, bunicii, străbunicii, unchii, mătușile, frații și verii ei n-au avut și n-aveau nicio bulină lipsă. Iar ea, Ena nici măcar una, mică-mititică. Șocul în familie, și apoi, în comunitate a fost puternic și îndelungat. În loc să fie admirată și invidiată pentru că era o raritate cum nimeni nu mai văzuse vreodată, n-a avut decât de suferit. Și ea, și ai ei au tot sperat într-o minunez: că o să-i apară, la un moment dat, bulinele. Dar vremea tot trecuse, timpul să meargă la scoală venise, și nimic.