„Lucrarea, copioasă și bine scrisă, abundă în informații privitoare la ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu în cadrul Partidului Comunist până când ajunge la putere în 1965, vorbește despre politica sa naționalistă și modernizatoare impusă la modul violent, despre independența sa în sânul lagărului sovietic, despre puterea sa represivă marcată de omniprezența Securității, despre cultul personalității, fără a uita obstinația acestuia de a-și conferi o legitimitate științifică prin confecționarea unor diplome false. (…) O biografie magistrală, bazată pe o foarte importantă muncă de arhivă, care ne invită să reflectăm la entuziasmul pe care-l exercită dictatorii sângeroși înainte de a-și arunca țările lor în coșmar.” (Le Figaro Histoire)

„Citindu-i poezia, auzi în fiecare vers respirația ei adâncă, așa cum respiră oamenii după unele catastrofe care li se întâmplă sau după unele atacuri de panică. E o respirație profundă care umple cu oxigen poezia. Iar sufletele noastre, cu emoții. Dacă ar fi să-i caut înrudirile cu poeții români, aș zice că seamănă cu Ana Blandiana și Ruxandra Novac. E la fel de serafică și pură ca și cele două poete. Când o întâlnești pe stradă, ai impresia că plutește. Zâmbește întruna și se uită la lume cu ochi plini de uimire. Emană atâta bună dispoziție, că unii oameni o caută doar pentru a scăpa de tristețe sau depresie. Poezia ei este o combinație între seninătatea și candoarea din poezia Anei Blandiana și cruzimea angelică din poezia Ruxandrei Novac. Nu știu cum de-i reușește asta, dar îi reușește din plin, îi reușește fără să-și fi propus asta. Poezia Nataliei Pîntea este expresia firii ei deschise și sincere și rodul caracterului ei nobil și optimist. E o poezie care pur și simplu o să vă încânte.” (Dumitru CRUDU)