„Această carte a lui Oleg Serebrian atinge profund. E un roman dictat de urgențe: dureros, dar, în același timp, luminos, împărțit între o proză poetică și transparența unui eseu. De pe poziția unei ambiguități inteligente, el abordează istoria care lipsește și despre care trebuie spuse atâtea, istoria Europei Centrale, cu frontierele ei rănite și privirea încă rătăcită într-un orizont necunoscut. E un roman viu, cu dialoguri profunde, deși adesea situate parcă dincolo de speranță. Cartea ne oferă o lectură generoasă, produs al unui istoric sensibil, dar și al unui poet îndrăgostit de rădăcinile multiculturalității mitteleuropene, care se hrănesc din solul unei memorii încă vii, dar și din niște visuri, care ne ating și ne reasigură timid că suntem datori să clădim un viitor continuu.” (Marco Lucchesi, critic literar, membru al Academiei Braziliene de Litere)

„Woldemar este un roman psihologic, o autoanaliză a unui tânăr despre identitatea sa, despre tot ce-l face într-atât de deosebit de semenii lui. E vorba de o povestire foarte atrăgătoare despre o copilărie într-un ambient particular, împărţită între frumoasa natură a Bucovinei, în mediul ţărănesc, dar şi în ceea ce mai rămase din mediul vechilor elite intelectuale ale Cernăuţiului de odinioară. Woldemar ascultă cu nesaţ amintirile bunicilor săi, aşa încât se poate spune că trăieşte mai mult în trecut decât în prezent, într-o lume ideală şi nu în cea reală. Întregul roman este impregnat de contradicţii şi tensiuni permanente între realitate şi imaginar, între trecut şi prezent, între masculin şi feminin. Avem de a face cu un roman de dezvoltare, de devenire, cu istoria unui băiat hipersensibil şi inteligent în cel mai înalt grad, frământat de îndoieli privind identitatea sa, dar şi cu un roman despre Bucovina sovietică în cea de-a doua jumătate a secolului XX, un roman al moravurilor, care aruncă o lumină fascinantă asupra societăţii din această provincie de la periferia URSS.” (Klaus Bochmann, prof. univ. dr., filolog şi critic literar, membru al Academiei Saxone de Științe din Germania)

„Acelaşi ochi atroce al râsului îl redescoperim şi în Hronicul Găinarilor, roman-parodie a istoriei Basarabiei din ultimele două secole, naraţiune-parabolă a hibridizării unui popor, a căderii sale în derizoriu şi neant…Precum istoria de azi a Republicii Moldova reprezintă prelungirea în absurd şi tragic a Utopiei Basarabiei, cu întemeierile şi reîntemeierile ei de la 1812 şi 1940, Hronicul Găinarilor ne înfăţişează moartea comică a acestui proiect al unei istorii ingrate. Istoria reală şi istoria ori istoriile scrise se întâlnesc şi fuzionează într-un joc de imagini fabulos-groteşti, ca într-un labirint de infinite oglinzi curbe aflate faţă în faţă.” (Andrei Țurcanu)