„Creația este o joacă de copil, dar o joacă SERIOASĂ. Dar, până ajunge la această „joacă”, pictorul trebuie să știe a desena, a armoniza culorile, a ști să transpună ideea pe pânză, indiferent dacă este vorba de artă realistă ori abstractă. Nu „omorâți” copilul din voi, cei ce vreți a deveni pictori. Da-ți frâu liber imaginației.” (Andrei NEGURĂ)

„Vocea lui Dorin Tudoran revine, rămâne și în această carte menită să pună în valoare unitatea de profunzime a poetului, în varietatea manifestărilor sale stilistice și tematice. Diferența în raport cu antologiile precedente ale poeziei lui Dorin Tudoran reprezintă o miză firească a acestei apariții. Selecția de față, având beneficiile acestui spațiu generos, este concepută și așa încât să le lase loc pentru surprize celor care vor revedea – ori vor căuta în premieră – antologiile anterioare și celelalte volume din care este construită opera lui Dorin Tudoran. ” (Vasile Gribincea)

„Emil Brumaru pe care l-am cunoscut eu era un bărbat timid, fragil, care trăia singur, dar care avea de oferit prietenie, camaraderie, foarte multă blândețe, generozitate și răbdare. Nu era nici bosumflat, nici tăcut, nici trist: era tonic, vorbea ore în șir și mă făcea mereu să râd. Emil Brumaru a fost un prieten ca nimeni altul! (…) Într-o zi, un prieten poet, care-l cunoștea mai bine decât mine, mi-a spus: „Ai grijă cu Brumaru, ca e mult mai tânăr decât pare și o să te prindă în mreje.” Și așa a fost: n-am avut grijă, iar acum mă aflu în năvodul lui, citind seara poeme din cărțile postume. Cu drag și dor.” (Zamfira Zamfirescu)

„Negoț cu îngeri e o carte-expoziție. 0 carte cu doi autori, care devin unul singur. În esența ei, e o carte despre delicatețe, candoare, puritate. Și despre visare. 0 carte pentru copiii mari.” (Bogdan Crețu)

„Revelația esențială a dorinței mimetice este că, atunci când obiectul este posedat, acesta nu mai este dorit. Dar la Proust există această tendință a obiectului, odată posedat, de a se retrage din nou. Și apoi, obiectul este din nou dorit. Și așa mai departe, pentru că experiența se repetă de un anumit număr de ori și avem experiența repetată, aproape științifică, a faptului că dorința mimetică este, înainte de toate, dorința de distanță, dorința de absență, dorința de ceea ce nu-ți este dat.” (René Girard)

„Literatura lui O. Nimigean, indiferent de gen, reciclează toate convențiile posibile și imposibile, pentru a le suspenda și dizolva prompt, atunci când vocea sa inconfundabilă se face auzită. Respinge, dintotdeauna, orice formă de lingușire a cititorului; e, aș spune, unul dintre cei mai exigenți scriitori contemporani,
căruia, ca cititor, trebuie să-i faci față.” (Bogdan Crețu)

„Poezia lui Ștefan Manasia a aterizat printre cititori acum 20 de ani ca meteoritul metalic, perfect rectangular, al lui Kubrick în mijlocul cetei de maimuțe. Ocolind retorica expansivă a generației 2000, părînd că îi neglijează mizele politice și identitare, poetul propunea una dintre cele mai puternice și originale voci ale acesteia. O voce înarmată cu o etică: solidaritate cu lucrurile mute, cu învinșii istoriei, cu marginea și marginalii. Etica grunge răspundea cruzimii explicite, ca și violenței simbolice printr-un estetism angajat și violent. În volumele ultimilor zece ani, poezia lui Manasia a devenit tot mai politică și mai apocaliptică. Ea acuză capitalul și lucrările lui ascunse, artrita morală a Occidentului colonialist, catastrofa ecologică și climatică, distrugerea paranoică a încrederii în ceilalți în era comunicării globale. Astfel, vorbind în numele «generației extincției», proiectînd viziuni ale distrugerii cosmice și ale evadării prin tehnologie și metanoia, Ștefan Manasia este clasicul necesar al noilor poeți militanți, eco și postumani de astăzi.” (Doris Mironescu)