„Lucrarea, copioasă și bine scrisă, abundă în informații privitoare la ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu în cadrul Partidului Comunist până când ajunge la putere în 1965, vorbește despre politica sa naționalistă și modernizatoare impusă la modul violent, despre independența sa în sânul lagărului sovietic, despre puterea sa represivă marcată de omniprezența Securității, despre cultul personalității, fără a uita obstinația acestuia de a-și conferi o legitimitate științifică prin confecționarea unor diplome false. (…) O biografie magistrală, bazată pe o foarte importantă muncă de arhivă, care ne invită să reflectăm la entuziasmul pe care-l exercită dictatorii sângeroși înainte de a-și arunca țările lor în coșmar.” (Le Figaro Histoire)

„Unul din scriitorii care au izbutit să înfrângă clișeele vremii și să facă din boală o experiență cu adevărat tulburătoare a fost M. Blecher. Reticent și aproape pedant în observațiile sale, minuțios și aspru în analiză, conștient că toate tribulațiile trăite nu sunt decât un purgatoriu pe care e silit să-l traverseze, Blecher și-a privit boala cu sentimentul unei fatalități decente, cu conștiința incurabilității ei. (…) Tipologic, proza lui Blecher aparține, așadar, direcției autenticiste și experimentale, literaturii de factură subiectivă, confesivă, promovată și teoretizată la noi de Camil Petrescu. Pentru Blecher, lumea pe care cuvintele o caută cu exasperări epuizante, de animal de pradă, e aceea a visului. Este irealitatea imediată în care viața obișnuită se despoaie de carnea ei flască și amorfă, pentru a rămâne în ipostaza grotesc-fascinantă de schelet, de fantoșă ireală, artificială. Realitatea – care e, pentru Blecher, o ființă greoaie și buimacă – poartă în pântecele ei germenii visului, un întreg imperiu de proiecții onirice. (…) Într-un registru al maximei calofilii, prozatorul ne-a dat imaginea ființei despovărate de propriul ei corp, în care s-a cuibărit, voluptos, suferință.” (Radu G. Țeposu)

„Poezia psihică a Angelei Marinescu a avut darul să conțină și să asume o cerebralitate senzorială și o senzorialitate cerebrală. Niciodată nu a fost vorba doar de creier ori doar de corp, ci mereu de ambele și de o hibridare a lor.” (Ruxandra Cesereanu)

„Poezia lui Ion Caraion este asemenea epidermei celei mai subțiri – cea de sub braț – pe care au fost stinse nenumărate mucuri de țigară – Canal, Poarta Albă, Gherla, Aiud, minele de plumb de la Cavnic și Baia Sprie. Orice mișcare a mâinii de a pune pe hârtie un vers este comandată de o durere pe care nervii nu o pot uita, chiar dacă pielea pare oarecum vindecată. Pentru poet, «Niciun întuneric nu e deplin». Versatilitatea estetică există, metamorfozele stilistice există și ele, dar ele nu pot ascunde autoritatea metatemei. «Ce rafinate, în cumpănirea lor», – scrie Ion Negoițescu – «au devenit aluziile poetului! Parcă prin versurile lui Caraion s-ar prefira, împleti și despleti Metamorfozele lui Ovidiu…»” (Dorin Tudoran)

Această istorie a poporului sârb, publicată inițial în colecția The Peoples of Europe a prestigioasei edituri britanice Blackwell din Oxford, debutează cu venirea și stabilirea slavilor în Peninsula Balcanică în sec. al VII-lea și se încheie cu destrămarea Iugoslaviei la sfârşit de secol XX. În baza propriilor cercetări și a unei bogate bibliografii contemporane, academicianul Sima M. Cirkovic reușeşte să prezinte evoluția poporului sârb de-a lungul timpului în lupta sa pentru independență față de Bizanț, faţă de jugul de veacuri al stăpânirii otomane, transformându-se într-un stat modern dintr-o regiune zbuciumată din sud-estul Europei.
Analiza riguroasă și obiectivă a autorului contrabalansează viziunea tradițională, unilaterală și politică a altor istorii de acest fel, acordând o atenție sporită evoluției social-economice a națiunii sârbe în timp și spațiu. În prezentarea sa, istoricul conferă aceeași importanță atât perioadei de glorie medievale a poporului sârb, cât și a celei contemporane, concentrându-se atât asupra procesului de integrare, cât și a celui de dezintegrare care au caracterizat istoria sârbilor. Volumul Sârbii între popoarele europene oferă cititorului o imagine de ansamblu profundă din trecutul zbuciumat al națiunii sârbe, călăuzindu-l în înțelegerea complexă a evenimentelor recente.