Ce-ți voi spune nu e o poveste, ci un lucru adevărat. Dacă vei citi cu atentție, vei simţi că spun de la mine, că nu te duc cu vorba. Mă numesc Dezideriu şi m-am născut cu 40 de ani înainte de naşterea celui mai bătrân om din lume. Sunt un frate al fraților rătăcitori, al surorilor rătăcitoare – care nu-și înțeleg încă rostul pe lumea asta. Treaba mea e să-i ajut s-o facă. Să le arăt cum lumea poate deveni strălucitoare.
Sufletul unui frate al fraţilor rătăcitori rămâne mereu la vârsta la care a fost descoperit de un frate mai mare. Eu am rămas mereu cu sufletul de la 12 ani. Deşi am mai bine de un secol şi jumătate, sunt așadar de vârsta ta.
Mângâie deci cartea asta: dacă vei simţi că sufletul meu e în ea, că lumea se face strălucitoare, atunci mi-am găsit fratele rătăcitor. Sau sora rătăcitoare. Bine ne-am regăsit, fratele meu, sora mea.

Într-o zi, plimbându-mă prin parc, am observat un bilețel. L-am ridicat și am înțeles că era un ANUNȚ. Însă cu totul neobișnuit, scris cu litere strâmbe, de parcă erau ale unui copil care abia învață a scrie. Cu greu am deslușit următorul text:
„Amun viz deuzebit
Tare vreau la pezguit
Grecdă nu e nicio crimă
Cu drac, RÂMA.”
De atunci, am început să fiu atentă la orice detalii care mă înconjoară. Și… minune! am început să găsesc astfel de anunțuri PESTE TOT – unele înfipte în crengile copacilor, altele lipite pe stâlpi, altele uitate pe bănci, iar uneori, când las geamul deschis, cineva mi le aruncă direct în casă! Bănuiesc că e cioara care mă urmărește, curioasă, de pe acoperișul de vizavi. Când s-au adunat mai multe, am hotărât să le descifrez și să le public. Citindu-le, poate veți fi și voi mai atenți la erori,la culori și la melcii-călători!

„Alexei Şciusev a fost un arhitect înzestrat cu abilităţi unice şi, probabil, singurul arhitect sovietic de rang înalt care a excelat în toate cele trei epoci stilistice din secolul al XX-lea în URSS. Încă înainte de revoluţia din 1917, Şciusev era considerat drept unul dintre cei mai distinşi arhitecţi în stilul Art Nouveau, precum se vede clar şi în proiectele sale pentru lăcaşuri de cult. În anii ’20 Şciusev s-a remarcat în stilul constructivist, devenind unul dintre cei mai importanţi şi, cu siguranţă, unul dintre cei mai buni arhitecţi din Rusia sovietică. În 1931 a trecut la noul stil, numit stalinist, fiind, de fapt, unul dintre fondatorii acestuia în calitate de arhitect al primelor şi, probabil, al celor mai odioase edificii staliniste. Multiplele sale titluri şi premii şi, desigur, statutul său de unul dintre cei mai importanţi arhitecţi sovietici i-au revenit lui Şciusev în timpul domniei lui Stalin. Le-a căştigat şi pentru unele modele lipsite de valoare, dar care satisfăceau perfect gusturile celor de la guvernare. Şi totuşi, adevăratele sale succese (cele de până la Revoluţie şi cele din anii ’20) au rămas în umbră, neinvestigate şi, multe dintre ele, practic necunoscute. În perioada sovietică, desigur, arhitectura bisericească prerevoluţionară nu se bucura de o atenţie pe măsură. În cele din urmă, Alexei Şciusev, arhitectul eclectic-stalinist, l-a eclipsat complet pe celălalt Şciusev – fostul constructivist rafinat şi sensibil.” (Dmitri Hmeiniţki)