Traducere din franceză de Simona Modreanu.

Abordarea lui Traian Sandu este pasionantă: cum s-a putut construi, în jurul unei ideologii naționale, ortodoxe, salvatoare, o mișcare ce cunoaște o evoluție semnificativă între 1929 și 1932? Rolul mentorilor, al intelectualilor, universitarilor, teologilor, filosofilor apropiați de Legiune a fost studiat după 1990, manifestările și practicile antisemitismului au fost analizate, dar rămânea de înțeles ce anume i-a determinat pe țărani să încline spre Legiune. Penetrarea mediilor muncitorești va urma la mijlocul anilor 1930. Autorul subliniază un aspect care îl incită pe cititor la meditație: rolul ritualului, uniformelor, decorațiilor, drapelelor, cântecelor, marșurilor. Tot atâtea instrumente de adunare. (Catherine Durandin)

„Divina Comedie este un poem didactic enciclopedic, în care ne este prezentată la un loc întreaga ordine universală fizico-cronologică, etică şi istorico-politică; ea este apoi o operă de artă care imită realitatea, în care sînt reprezentate toate domeniile imaginabile ale trecutul şi prezentul, măreţia sublimă şi josnicia vrednică de dispreţ, istoria şi legenda, tragicul şi comicul, omul şi peisajul; ea este, în sfirşit, istoria devenirii şi mîntuirii unui singur om, a lui Dante, şi ca atare o figurare a ceea ce s-ar putea numi istoria mîntuirii omenirii în genere.” (Erich Auerbach)

„Omul medieval vede simboluri peste tot. Pentru el existenţa nu e făcută din elemente, energii şi legi, ci din forme. Formele se exprimă pe ele inseşi, dar mai ales indică altceva, mai înalt, şi pînă la urmă însăşi înălţimea, pe Dumnezeu şi lucrurile eterne. De aceea orice formă devine un simbol şi îndreaptă privirile spre ceea ce o depăşeşte. S-ar putea spune, mai precis, că ea provine din ceva superior, situat dincolo.” (Romano Guardini)

„Divina Comedie este un poem didactic enciclopedic, în care ne este prezentată la un loc întreaga ordine universală fizico-cronologică, etică şi istorico-politică; ea este apoi o operă de artă care imită realitatea, în care sînt reprezentate toate domeniile imaginabile ale trecutul şi prezentul, măreţia sublimă şi josnicia vrednică de dispreţ, istoria şi legenda, tragicul şi comicul, omul şi peisajul; ea este, în sfirşit, istoria devenirii şi mîntuirii unui singur om, a lui Dante, şi ca atare o figurare a ceea ce s-ar putea numi istoria mîntuirii omenirii în genere.” (Erich Auerbach)

„Toată Divina Comedie dovedeşte că religiozitatea lui Dante n-a fost niciodată abandonare, extaz, beţie contemplativă, ca la mistici, ci o cucerire intelectuală şi raţională, cu toate consecinţele pe care o asemenea poziţie le presupune în sfera speculativă; şi, totodată, ea n-a sufocat la el, ca la asceţi, ci dimpotrivă a întărit simţul valorilor vieţii păminteşti şi, în consecinţă, al datoriei şi al responsabilităţii, individuale şi colective, de aplicat pe cont propriu şi în societate.” (S.A. Chimenz)