„Nu că am duce lipsa studiilor despre optzecism, dar Romanul generației ´80 (Cartier, 2014) chiar e un eseu remarcabil, despre care nu știu dacă s-a scris relevant, după momentul apariției. Universitarul basarabean Maria Șleahtițchi continuă, prin el, preocupările sale consistente pentru literatura modernă de pe ambele maluri ale Prutului și încearcă să lege analitic fenomenul celebrei generații de un anume tip de imaginar: cel care mizează pe ruperea sârmei ghimpate dintre cele două teritorii-surori, pe sincronizare, pe europenizare, pe ieșirea din cenușiul ostracizant al realismului socialist. Cei de după optzeciști n-au făcut decât să culeagă (desigur, cu merite deosebite, proprii și incontestabile) roadele acestei binevenite guri de liberalizare prin estetic.” (Adrian G. Romila)

„Eseurile din concursul Subiectiv au fost, pentru mine, una dintre cele mai surprinzătoare experiențe din acest an. M-au impresionat enorm poveștile și calitatea scrisului, de multe ori am avut impresia că citesc pagini din cărți deja publicate, nu exerciții la o tema dată. Dincolo de plăcerea lecturii a fost însă descoperirea că generația tânără poate să povestească despre drame, lucruri incomode, frici și cutume sociale mai bine decât generațiile anterioare și o face cu empatie, responsabilitate și mult talent.” (Tatiana Țîbuleac)

„Trăim într-o civilizație a imaginii, într-un Ev Media, cum ingenios a formulat un gânditor contemporan. Am ieșit din Galaxia Gutenberg și am intrat în Galaxia Zuckerberg. E o evidență. Coordonați de Nina Corcinschi, autorii din cartea de față au început să chestioneze evidența – și să examineze metodic dacă acestei modificări radicale în regimul imaginii îi corespunde o modificare radicală în regimul imaginarului. De la imaginarul sacru la cel politic, de la cel erotic la cel zoomorf, atenția lor cartografiază zone ample din noua ordine imaginară a lumii. O fac venind mai ales dinspre literatură și dinspre arte, fiindcă aceasta e formația lor. Iar ce reușesc e să demonstreze că, deși ceea ce se numește humanities pare să fi pierdut centralitatea în discursul științific de azi, artele încă sunt unul dintre modurile esențiale de înțelegere a lumii – tocmai fiindcă, atât de dependente de imagine cum sunt, ele răspund cu o adecvare extraordinară naturii imaginale a acestei Galaxii Zuckerberg.” (Radu Vancu)

„Stilul ironic, tăios, precis în observații și aprecieri, face din blogogramele lui Gheorghe Erizanu o lectură palpitantă, cu efect de trezire bruscă, de resuscitare a spiritului critic și de revigorare a bunului-simț.” (Nina Corcinschi)