Între aceste coperți se adună două texte care au fost două cărți separate: tzara mea, publicată în 2001, și Capcanele identității, publicată în 2011. Deceniul scurs între publicarea celor două cărți e marcat de o dublă ieșire din capcana căutării identității naționale, căci capcana a fost cu un dublu mecanism de prindere: o cursă cotidiană, întinsă zi de zi, și o cursă teoretică asemenea unui văl gros pe ochi. În tzara mea deconstruiam discursurile care mă încadrau în „voi, studenții basarabeni în Romania”. Sub auspiciile unui poem de Tristan Tzara, puneam cele două corpuri ale țării în trei valize și, eliberată dadaist de povara țărilor și identității, mergeam mai departe. Iar acea eliberare genera un optimism motivant, care m-a dus direct în cealaltă cursă. Am vrut să îndrept lumina ce îmi părea mie că vine dinspre teorii și asupra celorlalți care treceau printr-o autentică, dar iritantă nedumerire, întrebându-se aprig ce limbă vorbesc și cine/ce sunt. Înfruntarea cu principiul nevăzut, dar fondator al științelor numite sociale, precum că lumea e împărțită în națiuni și fiecare trebuie să aibă o națiune cum are un nas și două urechi, a durat un deceniu, iar Capcanele identității e povestea acestei înfruntări. Intrată de un sfert de veac în secolul 21 și în posesia unor tehnologii avansate, lumea, de la un capăt la altul, se afundă în mlaștina naționalistă, „își ia țările înapoi”, duce
războaie pentru teritorii, reia discursuri și gesturi otrăvitoare sfidând istoria… Reeditarea acestor două cărți trage din nou vălurile identitare de pe ochi și e o intervenție în contextul politic prezent.

„Asta nu e propagandă! este o examinare fascinantă a modului în care „războiul împotriva realității“ a „lichefiat“ societățile, oferind exemple din Filipine și SUA, Mexic și Ucraina. Cartea spune o poveste descurajantă despre cum forțele întunericului au capturat o revoluție a comunicării, menită să facă lumină, marginalizându-i pe campionii libertății de exprimare.”

John Thornhill, Financial Times

„Peter Pomerantsev revine cu o carte pătrunzătoare, Asta nu e propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea, încearcând să înțeleagă, în parte, globalizarea unor fenomenele derutante pe care le-a observat, mai întâi, în Rusia. Descendent dintr-o familie de disidenți sovietici exilați, Pomerantsev juxtapune povestea familiei sale, ce se desfășoară într-o perioadă când ideile, arta și informațiile erau o provocare pentru regimul tiranic, cu un prezent în care adevărul nu pare să mai conteze.”

Michelle Goldberg, New York Times

„Pogromul e o carte splendidă, una care fixează acel moment de la începutul secolului XX când în Europa exilul a devenit ucigaș într-un mod care anunța sfârșitul tuturor lucrurilor. Cartea ne arată oroarea stradă că stradă, măcelărie cu măcelărie – cu o claritate covârșitoare și o concizie admirabilă.”

Philip Roth

„Această carte, un model al artei istoriografice, demonstrează cum un singur eveniment petrecut într-un oraș de provincie poate aprinde imaginația unui secol întreg. Grația structurală și claritatea scriiturii în proză fac ca o viață dedicată meditației cu privire la istorie și un deceniu de cercetare în mai multe limbi să ajungă la orice cititor interesat de istoria evreilor, rușilor și chiar americanilor.”

Timothy Snyder

„Măcelărirea metodică a unui număr de patruzeci și nouă de evrei pe străzile Chișinăului, capitala Moldovei pe durata a trei zile din luna aprilie 1903 a fost un eveniment de răscruce în istoria antisemitismului modern și în problema ascensiunii Sionismului și, ca simbol al violenței rasiale, a fost un catalizator al ascensiunii NAACP. Cu o debordantă energie de cercetător, Zipperstein dezgroapă surse în limba rusă, idiș și engleză care demonstrează nu doar de ce acest eveniment sângeros a aprins imaginația evreilor și sentimentul luptei din exil, ci și de ce acest eveniment a avut o rezonanță internațională atât de îndelungată.”

The New Yorker

„Povestea pogromului din Chișinău e o folositoare aducere aminte a faptului că fenomenul fake news, teoriile conspirației și proliferarea zvonurilor nu au început odată cu Twitter, Facebook și Youtube. În anumite sensuri, așa cum subliniază eminentul istoric al istoriei evreilor Steven Zipperstein, totul a început cu era pogromului.”

Mark Mazower, Jewish Review of Books

„Extraordinar… Genial și consecvent, Zipperstein urmărește punctul de cotitură al ideologiei antisemite de la diferența religioasă la conflictul economic și cultural. Dar se poate ca această carte să aibă un impact cât se poate de profund asupra modului în care vedem mișcările antisemite și rudele lor apropiate – alte mișcări rasiste sau extremiste – azi.”

Jim Kaplan, National Review.

„Basarabia sub stăpânire rusă era un spațiu „de tranziție” între periferiile occidentale ale imperiului și Noua Rusie (Novorossia), teritoriu supus unui intens proces de colonizare. Acest statut special se evidenția la nivel simbolic, administrativ şi legislativ. La începutul secolului al XIX-lea, regiunea s-a integrat treptat în spațiul mental, politic și social al Imperiului Rus. Pe parcursul secolului s-au produs schimbări fundamentale în limbajele de descriere și percepție a Basarabiei, legate de două concepții alternative ale spațiului imperial rus. Primul model accentua importanţa „privirii directe” a demnitarilor imperiali, în timpul călătoriilor frecvente în regiune din primele decenii de după anexare. Al doilea model, dominant după 1860, se baza pe viziunea rațională, abstractă și impersonală a birocrației moderne, pe conceptele de uniformitate și transparență administrativă. După 1862, Basarabia devine o regiune contestată, un obiect al „concurenței simbolice” dintre Rusia și România modernă, fiind singurul teritoriu rus disputat între imperiu și un stat-națiune. Pe baza abordărilor teoretice recente, volumul reevaluează critic narațiunile și interpretările istorice tradiționale privind evoluția Basarabiei în componența Imperiului Rus.” (Andrei Cușco), (Victor Taki)