Alexandru Macedonski
Alexandru MACEDONSKI (14 martie 1854, București – 24 noiembrie 1920, București) își face studiile secundare la Craiova și, în particular, cu profesori francezi, în noua capitală a principatelor unite. În vederea pregătirii examenului de bacalaureat, călătorește în străinătate peste doi ani de zile, audiind cursuri la Viena, Roma, Geneva, Paris, Marsilia și în alte mari centre culturale europene.
Înscris la Facultatea de Litere a Universității din București, va abandona practic imediat ideea de a obține studii sistematice, dedicându-se vieții publice ca gazetar, militant politic și literat. Efervescenta lui inteligență și curajul de a ataca frontal orice problemă, schimbând fulgerător partidele și grupurile de interese, îl vor urca ades pe crestele evenimentelor, provocându-i însă și crâncene decepții în politică, în viața privată și în literatură. Strădaniile de a fi la înălțimea nobilelor sale origini, ca fantezist descendent de cneji lituanieni și autentic urmaș de boieri olteni și bravi militari (tatăl poetului, Alexandru D. Macedonski, este „cel dintâi” general român), îi vor crea faima uneia dintre cele mai insolite personalități culturale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Ctitor de publicații literare și politice, de cenacluri literare și societăți de cultură, revendicându-și un rol de prim-plan cu o disperare paroxistică, Alexandru Macedonski exprimă cu o larghețe contrariantă atitudini antimonarhice și adulări guvernamentale, concepții ortodoxiste și anticlericale. Neîndoios, maleabilitatea militantului politic bruschează curent căutările literatului, vectorial însă Alexandru Macedonski va rămâne mereu sensibil îndatorat estetismului, chiar dacă eterogena substanță a operei sale (romantism în ambalaj parnasian, parnasianism cu răbufniri romantice, simbolism instrumentalist ș.a.) își mai așteaptă încă evaluatorii. Și, mai ales, cititorii.
Opera: Prima-verba, București, 1872; Ithalo, București, 1878; Poezii, București, 1882; Dramă banală, București, 1887; Excelsior, București, 1895; Bronzes, Paris, 1897; Cartea de aur, București, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, 1906; Flori sacre, București, 1912; Cartea nestematelor, București, 1923; Poema rondelurilor. 1916-1920, București, 1927 ș.a.
