Ion Pillat
Ion PILLAT (1891-1945) a fost un poet, eseist, editor și academician român, recunoscut pentru opera sa tradiționalistă. S-a născut la București pe 31 martie 1891, fiind nepotul lui Ion C. Brătianu. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moșiile familiei, Florica și Miorcani, iar studiile primare le-a făcut la Pitești. A continuat la liceul Sfântul Sava din București și, ulterior, a plecat la Paris, unde a studiat la Sorbona, obținând licențe în litere și drept, iar în paralel a urmat cursuri de istorie și geografie.
În 1911, poeziile sale au fost publicate în Convorbiri literare de Titu Maiorescu, iar în 1912 a publicat primul său volum de versuri, Visări păgâne. În 1913, a obținut licența în litere și a participat la campania din Bulgaria în timpul războiului balcanic. După întoarcerea la București, a publicat volumul Eternități de o clipă (1914) și s-a căsătorit în 1915 cu pictorița Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916, a editat volumul Plumb al lui George Bacovia și a preluat conducerea revistei Flacăra, alături de Horia Furtună și Adrian Maniu.
În 1923, a publicat volumul său de referință, Pe Argeș în sus, care include poeme despre familia sa și locurile copilăriei. În același an, a participat la conferința de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. A primit premiul național pentru literatură în 1936 și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În anii '30, s-a stabilit la Balcic, unde și-a construit o vilă și a continuat să scrie poezii influențate de cultura japoneză și chineză. A tradus lucrări din Baudelaire și a publicat mai multe volume de versuri, inclusiv Împlinire și Balcic.
Ion Pillat a murit la 17 aprilie 1945, din cauza unei congestii cerebrale, lăsând în urmă o operă literară semnificativă.
