Philippe Muray
Philippe MURAY (1945, Angers – 2006, Paris), eseist și romancier francez. Cărţi publicate: Céline (eseu), Seuil, 1981; Secolul al XIX-lea de-a lungul epocilor istorice (eseu), Denoël,1984; Posteritate (roman), Grasset, 1988; Imperiul Binelui (eseu), Les Belles Lettres, 1991; Gloria lui Rubens (eseu), Grasset, 1991; Se închide (roman), Les Belles Lettres, 1997; Exorcisme spirituale (vol. 1: Respingere de grefă, Les Belles Lettres, 1997; vol. 2: Les Mutins de Panurge, Les Belles Lettres, 1998; vol. 3: Exorcisme spirituale III, Les Belles Lettres, 2002, vol. 4: Modern contra modern, Les Belles Lettres, 2005); După Istorie (vol. 1, Les Belles Lettres, 1999, ; vol. 2, Les Belles Lettres, 2000); Dragi jihadiști…, (eseu), Fayard – Mille et une Nuits, 2002; Minimum respect (poezii satirice), Les Belles Lettres, 2003; Festivus festivus. Conversații cu Elisabeth Lévy, Fayard, 2005; Roți pătrate, Fayard, Les Belles Lettres, 2006; Ultima Necat I.
Jurnal intim 1978-1985, Les Belles Lettres, 2015; Ultima Necat II. Jurnal intim 1986-1988, Les Belles Lettres, 2015; Ultima Necat III. Jurnal intim 1989-1991, Les Belles Lettres, 2019.
În 2002, în Chemarea la ordine: anchetă asupra noilor reacționari (volum tradus în română la Ed. Compania, în 2003), Daniel Lindenberg îl apropie pe Philippe Muray de Michel Houellebecq și Maurice G. Dantec, aliniindu-l în categoria „noilor reacționari”. În replică la cartea lui Lindenberg, Philippe Muray semnează, împreună cu Alain Finkielkraut, Marcel Gauchet, Pierre Manent și Pierre-André Taguieff, Manifest pentru o gîndire liberă.
