Ștefan Petică
Ștefan PETICĂ (5 octombrie 1877, Bucești, Galați – 17 octombrie 1904, Bucești, Galați). Poet, prozator și publicist. Urmează studiile primare în satul natal, pe cele gimnaziale la Tecuci, iar liceul la Brăila, luându-și bacalaureatul la București, în 1898. Începe studii universitare de filosofie și matematici, pe care le părăsește însă, consacrându-se activității publicistice și poeziei. În 1894 scrie primele articole în revista „Munca”, iar doi ani mai târziu debutează literar în „Lumea nouă”, publicație la care devine colaborator. Se apropie de mișcarea simbolistă de la cenaclul „Literatorul” al lui Al. Macedonski, iar în 1899 devine secretar de redacție la revista „Literatorul”. Este foarte activ în jurnalistică, publică poezii, nuvele, evocări, amintiri, studii pe teme diferite, colaborând și la „România jună”, „Universul literar”, „Capitala”, „Literatura și arta română”, „România ilustrată”, „Depeșa” ș.a. În 1902, publică volumul de versuri Fecioara în alb, iar în 1909 apare postum Cântecul toamnei. Serenade demonice. G. Călinescu îl numește „primul simbolist declarat și veritabil”, Vladimir Streinu îl consideră „poetul cel mai de seamă al grupării” simboliste, „căruia nimeni dintre conmilitoni nu-i poate fi opus”, iar Matei Călinescu observă că „pentru Petică, simbolismul nu se reduce la o experiență pur muzicală, ci are și echivalențe plastice”, aceasta ajutându-l „să surprindă nu numai înrudirea între simbolism și impresionismul pictural, dar și una dintre premisele estetice ale imagismului”.
