„La o lectură pripită cititorul are senzația că amețește și ca într-un cinemascop, dacă nu-ți fixezi ochiul într-un punct, puhoiul de imagini te poate copleși ori înspăimânta. Dar pe măsură ce-ți stăvilești privirea și îi dai direcția cuvenită, adică înaintezi către izvoare, în sus, tot mai simțit și mai sigur devine Isai pentru tine, dragă cititor, un al doilea eu; răvășitor ca și Nistrul, cu care eroul și-a îngemănat viața.” (Vasile Vasilache)