Autor

Mircea Streinul

Mircea STREINUL (2.01.1910, Cuciurul Mare, Cernăuţi – 17.04.1945, Bucureşti), scriitor român, după şcoala primară din satul natal (1919–1922), urmează Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi (1922–1928), şi tot aici Facultatea de Teologie (1928–1932). De foarte tânăr, practică diverse profesii (ziarist, referent de presă, director de librărie, cenzor la Direcţia Presei din Ministerul Propagandei), remarcându-se printr-o fructuoasă activitate editorială. Animator în anii ’30 al grupării Iconar, înfiinţează o editură, apoi o revistă cu acelaşi nume, devenind ideologul celei mai importante mişcări literare din Bucovina românească. Din 1938, vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, este prim-redactor la „Glasul Bucovinei”. Colaborează cu „Azi”, „Gândirea”, „Vremea”, „Universul literar”, „Revista Fundaţiilor Regale” ş.a. Se stinge la Bucureşti, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Autor prolix, publică în doar 12 ani peste 20 de volume, de poezie – Cartea de iconar (1933), Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului (1934), Divertisment (1935), Tarot sau Călătoria omului (1935), Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi (1936), Comentarii la „Poeme într-un vers” de Ion Pillat (1936), Corbul de aur (1938) – şi de proză – Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voineşti” al Ministerului Educaţiei Naţionale), Viaţa în pădure (1939), Drama Casei Timoteu (1940), Lupul din Ţara Huţulilor (1941), Oameni de noapte (1941), Prăvălia diavolului (1942), Soarele răsare noaptea (1943), Băieţi de fată (1944) ş.a.; semnează traduceri din Georg Trakl, Carlo Goldoni, Richard Llewellyn, Robert Graves, Rudyard Kipling, Luigi Pirandello.

Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt
Filtre
Exact matches only
Search in title
Search in content
Search in excerpt