Urmuz
Avram LEIBA ESRA-ZISSU alias Demetru Demetrescu-Buzău, cel care şi-a ales mai târziu psedonimul literar de Urmuz, s-a născut pe 17 martie 1883 la Curtea de Argeş. A vrut să se facă compozitor, fiind un meloman pasionat. Şi-a petrecut tinereţea fascinat de literatura ştiinţifico-fantastică. A urmat cursurile Colegiului Gheorghe Lazăr din Bucureşti. A făcut Facultatea de Drept şi s-a angajat ca judecător.
A ajuns în 1913 grefier la Înalta Curte de Casaţie a României. Pentru toţi cei din jur, Urmuz era un funcţionar cu apucături bizare. A început să scrie fără nicio intenţie de a produce capodopere literare, ci doar pentru a-şi amuza fraţii şi surorile cu parodii. Textele sale i-au atras atenţia lui Tudor Arghezi care i-a deschis calea spre publicistică. Primele texte au fost publicate sub pseudonim în 1922 în revista ”Cuvântul românesc”.
Un an mai târziu, Urmuz s-a sinucis fără nicio explicaţie în ziua de 23 noiembrie 1923. Cunoscuţilor le vorbise despre moarte, exprimându-şi dorinţa de a muri în chip original, fără nicio cauză.
Urmuz este singurul scriitor român care s-a sinucis fără motiv. Şi-a pus capăt zilelor, într-o grădină publică din Bucureşti, la vârsta de 40 de ani doar pentru a demonstra ca a-ţi lua viaţa nu este decât unul din actele banale ale existenţei.
