Topul este deschis de cartea lui Peter Pomerantsev Nimic nu este adevărat și totul este posibil. Aventuri în Rusia de azi, tradusă din engleză de Adrian Ciubotaru. Îmi voi permite un citat lung din interviul lui Peter Pomeransev din Spot Media, pentru a înțelege Rusia, dacă avem atâta indulgență încât s-o mai putem înțelege:
„ – Care au fost narațiunile pe care Rusia le-a construit intern, cum au fost oamenii pregătiți pentru ce face Putin zilele acestea?
– Sunt două mari narațiuni.
Imediat după 1991, Rusia intră într-un colaps sociologic și psihologic. Felul în care oamenii își explicau lumea, împărțită în comunist și anticomunist, a devenit lipsit de sens. Categoriile sociale – scriitor sovietic, muncitor sovietic, artist sovietic, om de știință sovietic – nu mai există.
Dacă aveai această identitate, ea a ajuns brusc să nu mai însemne nimic. Oamenii au intrat nu doar într-un colaps economic, ci într-un colaps mental. Dacă ne uităm peste arta, peste poezia acelor vremuri, vedem asta: cuvintele și-au pierdut toate semnificațiile. Oamenii erau ca într-o gaură neagră.
Propagandiștii cu care am vorbit s-au concentrat pe două lucruri.
Primul este acela de a explica lumea: ideologia sovietică a dispărut și ideologia predemocratică nu a funcționat, până în 1993 deja se știa asta. Și atunci au înlocuit ideologia cu conspirația. Conspirația a devenit cea care explică lumea.
Asta s-a întâmplat mai întâi organic, oamenii vor conspirații, oamenii vor misticism, pentru a explica lumea, iar apoi conspirația a devenit politică de stat, sub Putin. Nu e vorba despre o teorie a conspirației din spatele unei ideologii, teorii ale conspirației au existat mereu, în lumea comunistă (de tipul de vină pentru tot este Troțki sau burghezia). Acum, conspirația este ideologia și nu se termină niciodată.
Acest lucru e foarte util pentru Kremlin, pentru că le dă oamenilor un sens, le explică lumea, locul lor în lume, eșecurile, dar totodată îi menține pe oameni pasivi. Dacă trăiești într-o lume plină de conspirații, democrația este un mit.
În timpul protestelor din 2012 la adresa lui Putin, au fost atunci proteste masive, au apărut diferite narațiuni despre care putem presupune că au venit dinspre Kremlin. Una dintre direcțiile de propagandă a fost aceea că toți protestatarii lucrează pentru CIA.
Asta nu înseamna însă nimic pentru oameni și așa au început să dea drumul altor teorii, că protestele de fapt sunt organizate de Kremlin, pentru a-i testa pe oameni și că oamenii despre care crezi că ar fi anti-Putin, ca Navalnîi, de fapt, lucrează pentru Kremlin.
Ideea era să-i demotivezi pe oameni: dacă liderii protestului erau, de fapt, oameni ai Kremlinului, nu îi poți urma. Putem ghici cine e în spatele acestor teorii.
Să ne uităm la războiul de acum. Cele mai multe teorii pe care Kremlinul a încercat să le folosească au eșuat: denazificarea Ucrainei, de pildă. Dar această teză că Rusia a fost forțată să intre în război, pe care Putin o tot repetă, funcționează. Nu trebuie să spună împotriva cui luptă, sunt aceste forțe întunecate, totul e în umbră. Asta rezonează cu oamenii și îi face să se simtă confortabil.
Ăsta e primul palier: conspirația. Și asta funcționează în multe părți ale lumii, dar în Rusia a devenit religie de stat.
Al doilea palier este un fel de triumf al cinismului, care spune, în esență: „voi, oameni naivi, voi credeți în democrație, în drepturile omului, dar acestea sunt doar mituri în spatele cărora se află manipularea”.
E foarte aproape de teoria conspirației, dar adaugă acest nivel cinic, care spune că nu există valori nicăieri în lume, toată lupta pentru libertate este o iluzie. Și acest ton a fost foarte popular, atât intern, cât și pe plan global, și e ceva agresiv aici, ca și cum ar vrea să atragă toată lumea în asta.
Și tot repetă: „sunteți ca noi, ucrainenii sunt ca noi, soldații sunt ca noi” și prin „noi” se înțelege o lume fără valori și fără adevăr. Și cu cât te gândești mai mult, cu atât înțelegi că avem de-a face cu completa neputință a Rusiei de a-și rezolva propria traumă. E o societate bolnavă psihic.
E o completă inabilitate de a-și confrunta propria traumă și atunci exportă agonia către ceilalți. Asta face Rusia foarte periculoasă, nu stă într-o colț și-și înfruntă trauma, ci atrage toată lumea în asta. Și are mulți parteneri în lume: saudiții, chinezii sunt astfel.
Ne putem uita la Rusia ca la un ciudat din colțul clasei, dar nu e așa. Pariul Rusiei e că alianța celor puternici funcționează, de asta e atât de important ce se întâmplă în Ucraina: chinezii se uită, saudiții se uită și aleg ce parte să susțină, India se uită.
Doar pentru că Rusia greșește, asta nu înseamnă că Rusia va pierde.”
Topul eBook al lunii iunie are o surpriză: lipsește Divina comedie, de Dante:
- Nimic nu este adevărat și totul este posibil. Aventuri în Rusia de azi, de Peter Pomerantsev
- Copiii căpitanului Grant, de Jules Verne
- Cartea foametei, de Larisa Turea
- Istoria Gărzii de Fier, de Traian Sandu
- Portretul lui Dorian Gray, de Oscar Wilde
- Povestea lui Harap Alb, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
- Revolta lui Atlas. Noncontradicția, de Ayn Rand
- Revolta lui Atlas. Ori-ori, de Ayn Rand
Aici se încheie topul cărților digitale. Nu uitați de cei mai triști ca noi. În Librăriile Cartier continuă acțiunea „O carte în așteptare”. Este după modelul cafenelelor italiene „O cafea în așteptare”. Procuri o carte pentru cineva care nu-și poate permite s-o cumpere, dar va fi recunoscător pentru zilele de lectură pe care le-ați oferit.
