„Drama Casei Timoteu debutează cu o construcție mai riguroasă a frazelor și cu o viziune mai obiectivă. Nae Antonescu, primul dintre istoricii literari care a adus în discuție opera lui Mircea Streinul după 1989, vorbește, pe bună dreptate, totuși, de o rigoare epică, de o atmosferă fatalistă, de o propensiune înspre semnificații tragice caracteristice începutului. De altfel, Nae Antonescu crede că aceasta este capodopera lui Mircea Streinul, afirmație la care subscriem întru totul”. (Mircea A. Diaconu)