Tara lui Gufi

Zece definiţii subiective ale teatrului

1. Teatrul începe să aibă sens atunci când cineva te leagă la ochi, dar legătura cu care te leagă are ochi.

2. Teatrul este o plută din scânduri pe care se dezlănţuie o pasiune în timp ce nu departe fluviul se transformă într-o cascadă.

3. Teatrul este un loc în care mai multe cuvinte işi dau întâlnire cu mai multe urechi, mai multe imagini îşi dau întâlnire cu mai mulţi ochi şi mai multe semne de întrebare işi dau întâlnire cu mai multe inimi. Totul merge apoi anapoda, cuvintele își intră în ochi ca nişte păsări, imaginile îţi rămân în inimă ca nişte cheaguri de sânge, iar semnele de întrebare îți sfâşie timpanele. În mod ciudat, niciodată nimeni nu numără cadavrele care rămân după aceea în sala de spectacol.

4. Absolut nimeni nu ştie ce este teatrul, altfel oamenii n-ar mai avea nevoie de acest mister, fiecare spectacol de teatru este, de fapt, o nouă definiţie a teatrului.

5. Nu îndrăznesc să vă spun ce este teatrul întrucât risc ca nişte nebuni să vină, să facă exact opusul a ceea ce cred eu că este teatrul, şi, de fapt, ceea ce vor face ei să fie tot teatru.

6. Nu întâmplător inima teatrului este actorul, cuvânt care începe cu litera a, prima literă din alfabet.

7. În cursul întregii sale vieţi, omul aşteaptă veşti (dacă se poate, veşti bune), mesaje importante, informaţii de natură să-I facă fericit, să nu regrete moartea, să simtă că trecerea sa prin lume are un sens. Uneori însă veştile nu vin, mesagerii întârzie, şi atunci omul pleacă el în întâmpinarea lor, adică merge la teatru.

8. Cred că teatrul este, de fapt, un spectacol de clovni care ne induc în eroare, renunţă la nasul cel roşu, nu se mai machiază, nu se mai îmbracă în culori ţipătoare, nu se mai împing, vorbesc normal… Ca să ne păcălească, bineînţeles, dar noi nu suntem proşti.

9. Teatrul este o formă incăpăţânată şi naivă de speranţă. Ori de câte ori vezi Romeo si Julietta, speri că poate, de data asta, povestea se va sfârşi cu bine. Ori de câte ori vezi Trei surori, speri că poate, de data asta, Olga, Maşa şi Irina îşi vor realiza totuşi visul şi vor pleca la Moscova. Ori de câte ori vezi Asteptându-I pe Godot, speri că poate, de data asta, Godot va veni la întâlnirea cu Estragon şi Vladimir. Dar, de fapt, toate personajele strigă după ajutor în faţa ta şi tu crezi că poţi face ceva pentru ele. În orice caz, te simţi important întrucât ele îţi cer ajutorul şi ţi se confesează, deşi tu nu le poţi ajuta cu nimic. Când spectacolul se termină şi te întorci acasă, unele personaje te insoţesc până în faţa uşii. lar câteva dorm chiar cu tine în pat. Când îți dai seama că nu poţi scăpa de ele, începi să te întrebi tu însuți ceva mai des dacă propriile tale visuri secrete, mai ales cele de tinereţe, s-au realizat.

10. Teatrul este o pereche de mănuşi uitate pe un fotoliu într-o sală de spectacol. Oamenii au plecat. Luminile s-au stins. Teatrul s-a închis. Abia atunci perechea de mănuşi se simte in siguranţă şi incepe să aplaude. (Matei Vișniec)